Despre hipertensiunea arteriala
Hipertensiunea arteriala este cea mai frecventa boala cardiovasculara. Valorile normale ale tensiunii arteriale nu trebuie sa depaseasca 140 mmHg pentru tensiunea arteriala sistolica si 85mm Hg pentru tensiunea arteriala diastolica. Aceste valori reprezinta limita superioara a normalului, dar valorile optime sunt chiar mai joase ( sub 130/80 mmHg).
Clasificare
La peste 95% dintre pacienti HTA este esentiala. Cu alte cuvinte este determinata genetic si nu se poate vindeca, fiind necesar tratamentul toata viata. Cand unul dintre parinti este hipertensiv, riscul copilului de a deveni la randul lui hipertensiv este de 25%, iar cand ambii parinti sunt hipertensivi, riscul este de 50%.
La doar circa 5% dintre pacienti HTA este secundara unei alte boli. In aceste situatii trebuie diagnosticata si tratata boala de baza. HTA secundara apare in boli renale, endocrine, boli cardiace congenitale, etc.
Simptome Hipertensiune
Cresterea tensiunii arteriale este periculoasa pentru ca afecteaza structura si proprietatile vaselor de sange din intregul organism, cu importante consecinte negative. Cele mai importante organe afectate sunt creierul, inima si rinichii.
N.B. Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale poate ramane mult timp asimptomatica si diagnosticul va fi pus tardiv, cand apar deja complicatiile. De aceea , tensiunea arteriala trebuie controlata periodic si tratata corespunzator, chiar in absenta simptomelor. Controlul trebuie sa fie riguros pentru intreaga populatie si mai ales la cei din familii de hipertensivi.
Cele mai frecvente simptome produse de cresterea tensiunii arteriale sunt:
- Durerea de cap (cefaleea)
- Tulburari de vedere (fosfene = stelute verzi)
- Tulburari de auz (acufene = tiuituri in urechi)
- Ameteli
HTA poate produce complicatii redutabile, invalidante pentru tot restul vietii sau mortale:
- Accident vascular cerebral soldat cu paralizie sau deces
- Infarct miocardic
- Insuficienta renala
Tratament
Scopul tratamentului este mentinerea valorilor TA sub 140/85 mmHg chiar in absenta simptomelor, pentru a evita aparitia complicatiilor.
N.B. Atat TA sistolica, cat si cea diastolica trebuie mentinute la valori normale. De exemplu daca TA este 130/90 mmHg, inseamna ca ea nu este corect tratata.
Regimul igieno-dietetic si corectia factorilor de risc sunt obligatorii in tratamentul HTA:
- Se reduce la minimum consumul de sare (regim hiposodat); sarea produce cresterea TA atat prin retentia de apa, cat, mai ales, prin depunerea in peretii vaselor si alterarea structurii lor.
- Se corecteaza obezitatea; simpla scadere in greutate poate duce la normalizarea valorilor TA in formele usoare,fara niciun medicament.
- Se interzice fumatul; se corecteaza dislipidemia; se recomanda antrenament fizic regulat.
Tratamentul cu medicamente
Acesta este introdus cand masurile de mai sus nu sunt suficiente pentru normalizarea valorilor TA. Exista foarte multe clase de medicamente, care reduc TA prin mecanisme diferite. Ele sunt prescrise in functie de particularitatile fiecarui pacient : varsta, boli asociate, severitatea HTA, toleranta, etc.
Principalele clase de medicamente folosite in tratamentul HTA sunt:
- Diureticele: nefrix, indapamid, etc. Acestea elimina excesul de sare si apa din organism.
- Blocante de calciu: nifedipin, amlodipina, etc. Acestea au actiune vasodilatatoare.
- Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol,etc. Acestea au actiune complexa, atat de protectie a inimii, cat si de blocare a actiunii si secretiei unor substante care determina cresterea TA.
- Inhibitorii enzimei de conversie: captopril, enalapril, perindopril. Au de asemenea actiune complexa, vasodilatatorie si de protectie cardiaca si renala.
- Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan, etc. Au aceleasi efecte ca si inhibitorii enzimei de conversie, dar actioneaza printr-un alt mecanism, fiind in general mai bine tolerati decat inhibitorii enzimei de conversie.
- Medicamente cu actiune centrala: clonidina, rilmenidina. Sunt in general medicamente de rezerva, folosite in asociere cu celelalte in formele rezistente la tratament de HTA.
