Hemangiomul

Hemangiomul – tot ce trebuie să știi despre această tumoră benignă

Hemangiomul este o creștere a vaselor de sânge, de tip benign, adică o tumora non canceroasă, care se manifestă în cele mai multe cazuri în rândul nou-născuților. Frecvența lui este crescută, fiind prezent în cazul a 5%-10% dintre sugari, dar pot să-și facă apariția și în cazul adulților, deși nu se cunoaște încă o cauză exactă. Transmiterea ereditară este singura care pare să fie concretă, în timp ce alți factori diferă de la un caz la altul. Modul în care se dezvoltă și tratează este destul de simplu, crescând până la o anumită dimensiune, după care începe procesul de regresie, și vindecare. Există anumite tratamente, recomandate de către specialiști, dar se aplică doar în cazurile mai grave, sau acolo unde problema ține strict de estetică, după cum vom putea vedea în acest articol.

Deși nu provoacă probleme în cele mai multe cazuri, dacă nu este acordată o atenție sporită asupra zonei, prin protejarea acesteia, există riscul de deschidere, și sângerare, ceea ce provoacă o durere suplimentară. În funcție de dimensiune, și locație, pot crea probleme la nivelul coloanei vertebrale, sau a sistemului nervos central. Hemangioamele se pot dezvolta într-un număr mai mare pe aceeași persoană, având chiar și riscul de dezvoltare internă. În aceste cazuri, organele afectate sunt: ficatul, și alte părți ale sistemului digestiv, creierul, sau organele aparatului respirator. Nici în aceste cazuri nu există riscuri majore, putând trece chiar neobservate, fără un control amănunțit.

Haide să descoperim care sunt cauzele, tipurile, factorii de risc, dar și tratamentele recomandate pentru hemangiom, în următoarele rânduri.

Cuprins

1. Hemangiom la bebeluși versus hemangiom la adulți

Am aflat deja ce este hemangiomul, însă este timpul să detaliem, atât despre hemangioamele la bebeluși, cât și despre hemangiomul la adulți. Așa cum am spus, acesta este mult mai frecvent în rândul bebelușilor, cu o rată cuprinsă între 5% și 10%. Dintre acestea, există un număr mai crescut în rândul nou-născuților de sex feminin, a gemenilor, și a prematurilor, care au o greutate scăzută. Pe lângă aceste categorii, există mai multe șanse ca un hemangiom să apară atunci când ne întâlnim cu un caz de sarcini multiple, sau de o vârstă mai înaintată a mamei, precum și în cazurile de preeclampsie, anomalii placentare, sau antecedente cu o rudă de gradul I. Totodată, atunci când este vorba despre un hemangiom la bebeluși, este important de reținut faptul că acesta nu apare la naștere, ci se dezvoltă în primele săptămâni de viață. Dezvoltarea este rapidă în primele luni, de obicei în intervalul cuprins între prima și a treia lună de viață, ajungând ca în jurul vârstei de 5 luni, să aibă o regresie spontană, și lentă. De ce spunem lentă? Pentru că procesul durează câțiva ani de zile, între 4 ani, și 10 ani în cazurile mai rare.

60% dintre hemangioamele la bebeluși sunt localizate în zona gâtului, și cea a capului, urmând cele apărute de corp, și extremități, în procente mult mai reduse, de aproximativ 15%. Acestea sunt cele mai întâlnite cazuri, dezvoltate la nivelul pielii, însă există și hemangioame interne, ce apar, după cum vom vedea mai târziu, pe organe (ficat, creier, sau părți ale sistemelor digestive, și respiratorii). În funcție de adâncimea leziunii de la nivelul pielii, ele se clasifică în superficiale, profunde sau mixte. Ești curios cum le poți diferenția? Ei bine, hemangioamele superficiale sunt localizate pe epidermă, sau dermă, și au culoarea roșu aprins, de unde vine și denumirea de hemangioame de căpșuni. Cele profunde sunt situate mai adânc, și sunt mai bine delimitate decât cele superficiale, fiind acoperite cu piele, care le oferă o culoare mult mai apropiată de cea a normală, poate cu ușoare nuanțe de albastru, fiind denumite și: hemangiom cavernos. Ultimele, respectiv hemangioamele mixte, se dezvoltă la o vârstă puțin mai înaintată, nu chiar în primele săptămâni de naștere.

În rândul bebelușilor, diagnosticarea se produce în urma unui control medical, unde se realizează și anamneza micului pacient, iar din momentul identificării acesta trebuie controlat, și monitorizat constant, prin date legate de dimensiune, grosime, localizare, sau culoare. Aceste date sunt însoțite de fotografii, care ajută la monitorizare. În mod normal, pe lângă monitorizare, și o atenție sporită asupra zonei afectate, nu este nevoie de un tratament, deoarece regresia se efectuează de la sine. În primele luni de viață, sunt indicate și examenele de cardiologie pediatrică, pentru a te asigura că cel mic nu prezintă alte complicații, sau afecțiuni.

Hemangiomul se poate forma și la adulți, cel mai adesea după vârsta de 30 de ani. O formă des întâlnită este hemangiomul de tip cireașă care, așa cum sugerează și această denumire, se dezvoltă sub forma unor mici punctulețe de culoarea roșu, rareori căpătând nuanțe de violet, sau negru, care nu cresc în diametru. Cauza lor este creșterea excesivă a venelor mici, fiind localizate pe toată suprafața corpului. La fel ca cele apărute în cazul bebelușilor, nici acestea nu necesită un tratament aparte, ci doar evitarea lezării lor. Dacă ai ajuns în acest punct, iar sângerarea apare, atunci este nevoie să fie îndepărtate. Acest procedeu poate să fie făcut și pe considerente estetice. Pe lângă acest control, o dată cu înaintarea în vârstă este necesar să vizitezi mai des medicul, pentru diferite analize, precum o ecocardiografie Doppler, sau teste EKG de efort, și EKG de repaus. Tot ce ai nevoie este o programare rapidă la cardiologie, și astfel te vei asigura că starea ta de sănătate se află în cea mai bună condiție.

2. Cele mai întâlnite forme interne ale hemangiomului

Pe lângă hemangioamele care se dezvoltă pe suprafața pielii, există și hemangioame interne, care apar pe anumite organe. De cele mai multe ori nu provoacă simptome, astfel încât majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de existența lor, ci le descoperă întâmplător, o dată cu efectuarea altor analize de rutină, sau destinate anumitor afecțiuni, care nu au legătură cu hemangioamele. Cele mai întâlnite tipuri sunt: hemangiomul hepatic, și hemangiomul vertebral, astfel că este necesar să aflăm exact forma sub care se prezintă, cauzele, și eventualele tratamente recomandate.

2.1. Hemangiom hepatic

Te întrebi ce este hemangiomul hepatic? Acesta este un hemangiom la ficat, care consta în malformațiile venoase, cauzate de leziuni hepatice benigne, la nivelul vaselor de sânge, așa cum deja am observat în cazul tuturor acestor forme. Acestea sunt descoperite de cele mai multe ori întâmplător, cu ajutorul unei ecografii abdominale, întrucât majoritatea pacienților sunt asimptomatici. Ele sunt mai frecvente în rândul femeilor, și destul de rare în cazul bebelușilor.

Hemangiomul hepatic nu are cauze bine cunoscute, până în acest moment, de către specialiști. Ceea ce se cunoaște sunt anumiți factori de risc, care pot duce la apariția acestuia. Vârsta este un aspect important, dovedindu-se faptul că persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani sunt mai predispuse în această direcție, deși el poate să fie diagnosticat la orice vârstă, însă există o probabilitate mai scăzută. De asemenea, femeile care au avut mai multe sarcini sunt mai predispuse, față de femeile care nu au trecut prin nicio sarcină. Se pare că are o legătură strânsă cu estrogenul, hormon care crește pe perioada sarcinii. Femeile care efectuează terapia de înlocuire a hormonilor, la momentul menopauzei, au șanse crescute de a dezvolta, la rândul lor, un hemangiom hepatic.

Așa cum am spus, un hemangiom hepatic nu provoacă simptome, în cele mai multe cazuri, dar există posibilitatea ca în momentul în care se dezvoltă, să prezinte mici semne, precum: durere în partea dreaptă, superioară a stomacului, balonare, și greață. Aceste simptome vă pot trimite către cabinetul medical, acolo unde, în urma unor investigații, puteți avea parte de un tratament adecvat. Un alt efect al acestor hemangioame este îndreptat asupra femeilor care programează o sarcină, existând riscul unor complicații. În acest caz, discuția cu medicul este cea mai buna alegere, pentru a vedea exact ce pași trebuie urmați.

2.2. Hemangiom vertebral

Acum că am aflat ce este un hemangiom pe ficat, este timpul să vedem ce este un hemangiom vertebral. Acesta este cea mai frecventă tumoră a coloanei vertebrale. La fel ca și în cazul anterior, este vorba despre leziuni vasculare, și o descoperire întâmplătoare, cu ajutorul unor radiografii la nivelul coloanei. Medicul poate solicita și un RMN, care să arate cât de extinsă este tumora în coloană, și dacă a pătruns în măduva spinării. Simptomatologia apare în câteva cazuri rare, implicând dureri de spate, compresia măduvei spinării, și durere care iradiază de-a lungul unui nerv, datorită inflamației.

Hemangiomul vertebral nu are cauze cunoscute, specialiștii indicând vârsta înaintată ca fiind unul dintre principali factori declanșatori. Tratamentul pentru hemangiomul vertebral depinde de dimensiunea, și localizarea tumorii. Embolizarea este o procedură minim invazivă, pentru oprirea fluxului de sânge care merge către tumoră, în timp ce injecțiile cu etanol vor ajuta la coagularea sângelui în tumoră, prevenind astfel posibilele episoade de sângerare. Chirurgia este o variantă utilizată în cazurile mai grave, prin care se îndepărtează vertebra afectată, sau osul acesteia.

3. Hemangiomul – tipuri de tratamente

Hemangiomul nu are nevoie de un tratament în cele mai multe dintre cazuri, însă atunci când există un hemangiom cutanat care dezvoltă răni, sau alte complicații, în special în cazul celor care apar pe față, și gât, există anumite tratamente disponibile.

În primul rând, este vorba despre tratamentul cu beta-blocante, sub forma de medicamente, printre care se află propranololul oral, sau gelurile cu substanță activă de timolol, utilizate în cazurile oftalmologice. Cele două substanțe active au efect atunci când hemangioamele sunt de mici dimensiuni, și intră în categoria celor superficiale. Aceste medicamente sunt sigure pentru utilizare, atâta timp cât au fost recomandate de către un medic specialist. În al doilea rând, sunt recomandate medicamentele corticosteroide, care au rol antiinflamator, și reduc creșterea hemangiomului. Prednisonul şi prednisonul, sunt derivați cortizonici, care obișnuiau să fie administrați în trecut pacienților care sufereau de aceste tumori benigne. Acestea aveau și rol antialergic, însă au încetat să fie administrați în astfel de cazuri. Gelurile cu becaplermin pot să fie și ele recomandate în cazul unui hemangiom ulcerat cronic, însă prezintă mai multe riscuri decât medicamentele prezentate ulterior, mai ales atunci când vorbim despre o utilizare repetată. Este foarte important să vă adresați întotdeauna unui medic, înainte de orice alegere, pentru a avea parte de recomandările potrivite pentru tipul de afecțiune, și istoricul medical.

O altă opțiune este procedura cu laser, prin intermediul căreia pot să fie eliminate hemangioamele de la suprafața pielii. Dacă acestea sunt foarte extinse, atunci tot ce poate face un medic cu ajutorul tratamentului cu laser, este să reducă roșeața, și să îmbunătățească la nivel estetic aspectul zonei afectate. Intervenția chirurgicală, deși poate părea cea mai simplă și la îndemână metodă, este luată în calcul doar atunci când hemangiomul este de mici dimensiuni, iar medicul consideră că operația se poate desfășura în condiții optime.

Acestea au fost tipurile de tratament care pot să fie luate în calcul pentru hemangioamele externe, însă pentru cele interne este posibilă o altă abordare. Din nou, se iau în calcul factori precum: diametru, poziționare, măsura în care afectează organul, sau partea corpului pe care se află, ș.a. De obicei, este nevoie de tratament atunci când se extind mai mult decât în mod normal, începând să provoace dureri. Intervenția chirurgicală este luată în considerare, ca o primă metodă, pentru eliminarea hemangiomului, însă prin intermediul acesteia se poate elimina chiar organul afectat, sau zona pe care este poziționat. În cazurile hepatice, se poate lua în calcul blocarea aportului de sânge către zona afectată.

Așadar, hemangioamele, în cele mai multe cazuri, nu afectează starea de sănătate, astfel încât nu trebuie să existe un moment de panică la descoperirea acestora, ci este recomandată vizita la o clinică specializată, de unde să aflați toate informațiile despre tipul dumneavoastră de hemangiom.