În pofida valului de descoperiri medicale din ultimul secol, avansul în medicină nu dă semne de încetinire. Iată că în 2018, o nouă specialitate medicală, numită cardio-oncologie, începe să devină conturată. Statele Unite reprezintă una din țările care a implementat deja programe de pregătire speciale pentru medicii interesați de acest nou domeniu. Care este, însă, situația în România? Aflăm de la Dr. Diana Zamfir, medic cardiolog la Spitalul Clinic de Urgenta București și la CardioClinic.
“Bolile cardiovasculare reprezintă cauza principală de deces în rândul populației, urmate de cancer. Observăm în spitale din ce în ce mai mulți pacienți cu cancer activ sau în antecedente care sunt diagnosticați cu boli cardiace. Acest fapt este consecința câtorva fenomene:
- Terapiile împotriva cancerului avansează rapid și devin extrem de eficiente. Agenții biologici sau imunoterapiile sunt doar câteva din tratamentele oncologice bazate pe precizie. Cu alte cuvinte, pacienții cu cancer au șanse tot mai mari să trăiască tot mai mult. Actual, în SUA există 15 milioane de supraviețuitori de cancer, cifră care va crește la 21 milioane în următorii 10 ani.
- Cancerul și bolile cardiovasculare au factori de risc comuni. Fumatul, obezitatea, sedentarismul, sunt asociați cu creșterea semnificativă a riscului atât de boli cardiace, cât și oncologice.
- Creșterea continuă a speranței medii de viață înseamnă că avem o populație tot mai vârstnică, predispusă bolilor de inimă și celor maligne.
Drept răspuns, comunitățile medicale din unele țări au decis instituirea unei noi specialități, cardio-oncologia, dedicată diagnosticului, tratamentului și urmăririi cardiace a pacienților cu istoric de cancer. Numele specialității este contraintuitiv, întrucât poate duce cu gândul la „cancere cardiace”, dar acestea sunt doar o mică parte din afecțiunile de care se ocupă cardio-oncologii.
Pacienții cardio-oncologi reprezintă o populație specială și de multe ori diferită de restul pacienților cardiologici. De obicei, sunt mai tineri, au anumite comorbidități care le complică tratamentul cardiologic, au răspuns suboptimal la tratamentul cardiologic. Problema este cu atât mai gravă cu cât momentan, nu există ghiduri de practică medicală emise de vreo Societate de specialitate.
Pacienții cu cancer pot avea afecțiuni cardiace care nu se regăsesc în cadrul populației generale. Un exemplu de referință este cardiotoxicitatea asociată cu chimio- sau radioterapia. Medicamentele folosite în oncologie deja de zeci de ani au cardiotoxicitate cunoscută, motiv pentru care monitorizarea cardiacă înainte, în timpul și după tratament devine esențială. Situația este mult mai dificilă în cazul medicamentelor noi, care pot avea rezultate oncologice spectaculoase putând duce chiar la vindecarea cancerului, dar pot avea efecte adverse severe. În cazul acestor medicamente noi, monitorizarea cardiacă se efectuează în primul rând după simțul clinic al medicului, nu după vreun protocol. În cazul celor tratați cu radioterapie la nivelul toracelui, razele vor fi invariabil absorbite și la nivelul inimii. În urma acestui eveniment, în curs de 5-10 ani, poate apărea afectarea severă a arterelor coronare (vasele de sânge care furnizează sânge oxigenat mușchiului inimii). Boala coronariană în urma radioterapiei este mult mai severă decât cea văzută în populația generală în urma aterosclerozei; vorbim despre ateroscleroză accelerată și implicarea mai multor artere la origine, ceea ce agravează lipsa de oxigen a inimii.
Cum monitorizăm acești pacienți? Avem la dispoziție un număr de resurse. În cazul urmăririi pentru cardiotoxicitate, investigația cea mai disponibilă, ieftină și răspândită este ecocardiografia. Aceasta este nedureroasă, neiradiantă și permite estimarea satisfăcătoare a funcției de contracție a inimii. Ecocardiografia evoluează la rândul său, astfel încât funcții precum Doppler sau noi parametri de deformare miocardică (în engleză, „strain”) contribuie evaluării precise. În funcție de tabloul clinic general, alte investigații precum testul de efort, electrocardiograma (EKG), scintigrafia cardiacă, imagistica prin rezonanță magnetică („RMN”), sau abordări invazive precum angiografia (cu noi metode de imagistică intravasculară precum ecografia intravasculară sau tomografia in coerență optică) pot fi efectuate. Din nefericire, o parte din acestea sunt greu accesibile sau nu sunt disponibile în România.
La baza acestui întreg proces stă o colaborare strânsă a echipei medicale. Cardiologii și oncologii lucrează cot la cot pentru a asigura continuitatea grijii medicale și bunul parcurs medical ale pacienților oncologici cu afecțiuni cardiace.”
– Dr. Diana Zamfir
Medic cardiolog la CardioClinic
