Sarcomul – află totul despre simptomatologie, screening, cauze și tratament
Sarcomul este un tip de cancer destul de rar care poate apărea în diferite zone ale corpului. Deși este întâlnit la numai 1% dintre pacienți, acesta este foarte periculos din cauza răspândirii rapide în organism, ceea ce îl face dificil de tratat. Sarcomul se dezvoltă din oase sau țesuturi moi, cum ar fi mușchii sau nervii. Există peste 70 de tipuri de sarcom iar tratamentul variază în funcție de localizare și de stadiul în care se află. Simptomele depind de dimensiunea și localizarea tumorii. Pentru a înțelege mai bine ce este sarcomul, cum poate evolua și ce opțiuni de tratament există, explorează articolul de mai jos.
1. Sarcomul: ce este și cum se manifestă
Sarcomul este o tumoare malignă de țesut conjunctiv, care are capacitatea de a se răspândi în organism prin circulația sanguină și limfatică. Tratamentul acestei boli este destul de dificil și riscant din cauza recidivelor și a metastazelor frecvente. Află în continuare ce este sarcomul, care sunt simptomele și cauzele apariției acestuia, precum și și alte informații despre sarcomul de țesut moale și sarcomul osos.
1.1. Ce este sarcomul
Un sarcom este un tip rar de tumoare malignă (canceroasă) care se dezvoltă în oase și țesutul conjunctiv, cum ar fi grăsimea, mușchii, vasele de sânge, nervii și țesutul care înconjoară oasele și articulațiile. Tratamentul include intervenții chirurgicale, radiații, chimioterapie, terapie țintită și imunoterapie, în funcție de tipul de sarcom și de localizare. Cel mai des, sarcoamele apar la nivelul extremităților inferioare (picioare sau glezne), fiind urmate de cele la peretele toracic, abdomen sau pelvis. Cancerul la pelvis este întâlnit sub denumirea de sarcom uterin.
1.2. Simptomele sarcomului
Printre principalele semne și simptome ale sarcomului se numără:
- Dureri osoase
- Nodul care poate fi simțit prin piele, dureros sau nedureros
- Durere abdominală
- Pierdere în greutate
1.3. Cauzele apariției sarcomului
Nu este clar ce cauzează exact apariția sarcoamelor. Dar, în general, cancerul se formează atunci când apar mutații în ADN-ul din interiorul unei celule. ADN-ul este împărțit într-un număr mare de gene individuale, fiecare dintre acestea având un set de instrucțiuni care transmit celulei ce funcții trebuie să îndeplinească, cum să crească și să se dividă. Aceste mutații le spun celulelor să crească necontrolat, formând în cele din urmă o masă canceroasă sau o tumoare care poate invada țesuturile sănătoase din apropiere. Lăsat netratat, cancerul călătorește prin fluxul sanguin și sistemul limfatic, raspandindu-se în alte părți ale corpului. Acest lucru se numește metastaza. Sarcomul metastazat este foarte dificil de tratat.
1.4. Tipuri de sarcom
Sarcomul este împărțit în două grupe principale: sarcomul osos și sarcom de țesut moale. El este apoi subclasificat în funcție de tipul de celulă găsită în tumoare.
Cancerul sau sarcomul osos
Sarcomul osos este cel care începe de la os și este mai des întâlnit la persoanele sub 35 de ani, cu precădere la copii. Tipurile de sarcom osos primar includ:
- Osteosarcom (cel mai frecvent)
- Condrosarcom
- sarcomul lui Ewing
- Fibrosarcom
În afară de sarcomul osos primar, există și cancerul osos metastatic care începe într-o altă locație (tiroidă, plămân, rinichi, san) și ajunge la os.
Sarcom de țesut moale
Un alt tip de sarcom este cel al țesuturilor moi care începe în mușchi sau alte țesuturi conjunctive. Spre deosebire de cel osos, sarcomul de țesut moale apare mai des la adulți. În această categorie sunt incluse:
- Angiosarcomul
- Liposarcomul
- Tumoare gastrointestinală stromală
- Tumoare malignă a nervilor periferici
- Sarcom pleomorf nediferențiat
Nu orice modificări ale țesuturilor moi înseamnă neapărat sarcom. Unele dintre acestea pot fi cauzate de o inflamație sau de răni. Fasciita nodulară și miozita osificantă sunt 2 exemple care afectează țesuturile de sub piele și, respectiv, țesuturile musculare.
2. Sarcomul uterin: simptomatologie și tratament
Sarcomul uterin este o boală în care celulele canceroase se formează în mușchii uterului sau în alte țesuturi care susțin uterul. Un tratament anterior cu radioterapie la pelvis poate crește riscul de sarcom uterin. Iată care sunt simptomele acestuia, cum îl poți depista și posibile tratamente.
2.1. Semnele sarcomului uterin
Printre simptomele sarcomului uterin se numără:
- Sângerări anormale între menstruații sau după menopauza
- Dureri pelvine
- O masă sau o senzație de presiune în zona abdomenului
- Urinări frecvente
- Dureri în timpul actului sexual
Dacă ai oricare dintre aceste semne, este recomandat să consulți un medic specialist pentru un control amănunțit, deoarece ele pot indică cu totul alte probleme, nu neapărat cancer.
2.2. Cum poți diagnostica sarcomul uterin
Multe sarcoame uterine pot fi diagnosticate accidental, în timpul sau după o intervenție chirurgicală realizată din cu totul alte motive. Alte teste și proceduri pentru depistarea acestuia includ:
Examenul fizic și istoricul de sănătate – constă în examinarea corpului pentru a verifica semne de boală, umflături sau orice altceva ar părea neobișnuit. Se va lua în calcul și un istoric al stării de sănătate, precum și alte boli sau tratamente anterioare.
Examen pelvin – acesta are rolul de a examina vaginul, colul uterin, uterul, trompele uterine și ovarele.
Test Papanicolau – este o procedura de colectare a celulelor de pe suprafața colului uterin și a vaginului. Testul Papanicolau nu depistează mereu acest tip de cancer, deoarece sarcomul uterin începe în interiorul uterului.
Ecografie transvaginala cu ultrasunete – este o procedură utilizată pentru a examina vaginul, uterul, trompele uterine și vezica urinară.
Tomografia computerizată – este rar folosită pentru diagnosticarea cancerului uterin, dar poate fi utilă în depistarea răspândirii sarcomului la alte organe.
Biopsie endometrială – constă în îndepărtarea țesutului din endometru prin introducerea unui tub subțire și flexibil prin colul uterin și în uter. Tubul ajută la prelevarea unei cantități mici de țesut din endometru, care apoi este văzut la microscop pentru a fi depistate eventualele celule canceroase.
2.3. Tratament sarcom uterin
Opțiunile de tratament și șansele de recuperare depind de stadiul cancerului, tipul și dimensiunea tumorii și de starea generală de sănătate a pacientului. Sarcomul uterin poate fi diagnosticat și tratat în aceeași intervenție chirurgicală. Printre procedurile utilizate se numără:
Laparotomie: o procedură chirurgicală în care se face o incizie în peretele abdomenului pentru a verifica interiorul acestuia sau semne de boală. Mărimea tăieturii depinde de motivul pentru care se face laparotomia. Uneori poate fi îndepărtat un organ.
Histerectomie abdominală totală: o procedură chirurgicală pentru îndepărtarea uterului și a colului uterin printr-o incizie mare în abdomen.
Salpingo-ooforectomie bilaterală: intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea ambelor ovare și a ambelor trompe uterine.
Limfadenectomie: O procedură chirurgicală în care ganglionii limfatici sunt îndepărtați și verificați la microscop pentru semne de cancer.
3. Sarcom: factori de risc, diagnostic și tratament
Există câțiva factori de risc care cresc posibilitatea ca o persoană să dezvolte un sarcom. Chiar dacă această probabilitate nu înseamnă neapărat că vei face cancer, este important să știi care sunt factorii care favorizează apariția sarcomului. Află mai multe despre aceștia, precum și despre metodele de diagnostic și tratament în rândurile de mai jos.
3.1. Factori de risc asociați sarcomului
Deși nu se știe exact ce determină ca o celulă sănătoasă să devină sarcom, anumiți factori pot crește riscul de a dezvoltă acest tip de cancer. Aceștia includ:
- Expunerea la substanțe chimice: expunerea la arsen și la anumite substanțe chimice utilizate la fabricarea materialelor plastice, erbicide și conservanți ai lemnului (clorofenoli).
- Radiații: expunerea la doze mari de radiații din tratamentul anterior al cancerului.
- Limfedem: umflare pe termen lung la nivelul brațelor sau picioarelor.
- Condiții genetice: anumite tulburări moștenite și mutații cromozomiale, cum ar fi sindromul Gardner, sindromul Werner, boală von Hippel Lindau, sindromul Gorlin, scleroză tuberoasă, sindromul Li-Fraumeni, retinoblastomul și neurofibromatoza tip 1.
3.2. Simptomele sarcomului
În funcție de localizarea sarcomului, simptomele pot varia foarte mult. În stadiile incipiente, unele tipuri de cancer nu se manifestă în niciun fel iar alteori se pot simți că un nod nedureros sub piele. Durerea apare, de obicei, atunci când sunt suficient de mari pentru a apasă un organ.
Sarcoamele de tip osos se pot manifestă prin dureri de lungă durata sau umflături ale brațului sau piciorului, care se agravează noaptea.
Așadar, simptomele includ:
- Un nodul dureros sau nedureros
- Pierdere inexplicabilă în greutate
- Dureri la extremități (braț/picior sau abdomen/pelvis)
- Dificultăți în mișcarea brațelor și a picioarelor
- Dureri de spate
3.3. Cum este diagnosticat sarcomul
Diagnosticul de sarcom se face printr-o combinație de examinare clinică de către un medic și teste imagistice. Este confirmat apoi de rezultatele unei biopsii.
Astfel, medicii pot efectua o serie de teste pentru a diagnostica exact tipul de sarcom:
Raze X: razele X folosesc cantități mici de radiații pentru a fotografia oasele și țesuturile moi din interiorul corpului.
Tomografia computerizată (CT): o scanare CT utilizează computere pentru a combina multe imagini cu raze X în vederi transversale ale interiorului corpului.
RMN: acesta utilizează magneți mari, unde radio și un computer pentru a crea imagini clare ale interiorului corpului.
Biopsie: prin biopsie se preia țesutul din tumoră iar proba se trimite la laborator. Această investigație ajută medicul să înțeleagă mai bine ce tip de sarcom există în corp și ce tratament poate funcționa cel mai bine.
Persoanele care au un istoric familial de sarcom al țesutului moale sau alt tip de cancer, pot discuta cu un medic despre avantajele și dezavantajele testării genetice. Rezultatele ar trebui să ofere o viitoare perspectiva cu privire la necesitatea testelor de depistare precoce a cancerului.
3.4. Tratament sarcom
Pentru un tratament potrivit, este important să se determine stadiul sarcomului. Cu cât acest stadiu este mai avansat, cu atât cancerul a crescut la nivel local sau s-a răspândit în corp. Așadar, tratamentul va depinde de câțiva factori, printre care:
Tipul de sarcom
- Dimensiunea și locația sa
- Starea de sănătate generală
- Dacă sarcomul este nou diagnosticat sau recurent
Printre variantele de tratament se numără:
Intervenția chirurgicală
Printr-o intervenție chirurgicală, se încearcă eliminarea celulelor canceroase, păstrându-se în același timp cât mai mult țesut sănătos. Reconstrucția zonei afectate este un alt aspect care trebuie luat în calcul. În cazul membrelor, îndepărtarea tumorii poate implică înlocuirea cu metal pentru reconstrucția articulației. O altă situație poate presupune înlocuirea osului îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale cu un os prelevat dintr-o altă parte a corpului. Din nefericire, există și posibilitatea amputării membrului afectat. Deși este o decizie foarte dificilă, uneori reprezintă cea mai bună și sigură opțiune.
În funcție de tipul de sarcom și stadiul în care se află, chimioterapia și radioterapia pot fi uneori administrare în completarea intervenției chirurgicale.
Terapie cu radiații
Radioterapia folosește raze X pentru a ucide celulele canceroase. Această tehnică avansată este de două feluri: internă (plasată în interiorul organismului) și externă (furnizată de un aparat în afara corpului). Cea internă se folosește pentru a trata sarcomul care nu s-a răspândit și poate fi realizată fie printr-o intervenție chirurgicală, fie printr-o serie de catetere (tuburi de plastic) injectate cu substanță radioactivă.
Chimioterapia
Chimioterapia se realizează prin medicamente care omoară sau încetinesc creșterea celulelor canceroase. Medicamentele pot fi administrate intravenos sau oral. Unele clinici efectuează chimioterapia pentru sarcom împreună cu alte metode de tratament, pentru o eficacitate sporită. În prezent, chimioterapia este mai blândă, încercând să se diminueze cât mai mult efectele dăunătoare.
După tratamentul pentru sarcom este important să consulți în mod regulat medicul. Acesta îți poate recomanda teste pentru a cauta semne de recurentă sau răspândire. În plus, un stil de viață echilibrat va contribui la menținerea sănătății. Activitatea fizică, regimul, evitarea alcoolului sunt doar câteva din elementele care pot reduce riscul altor probleme de sănătate.
4. Cum afectează terapia oncologică corpul și sistemul cardiovascular
Supraviețuitorii cancerului pot fi afectați de o serie de probleme de sănătate, dar, de multe ori, cea mai mare preocupare rămâne o nouă recidivă a acestuia. Indiferent de tipul de sarcom avut, este posibilă apariția unui nou tip de cancer. Acest lucru depinde foarte mult de locul în care a fost tumoarea și de tratamentul utilizat.
Tratamentul pentru sarcom poate avea efecte negative asupra stării de sănătate, putând provoca inclusiv afecțiuni ale inimii. Pentru a preveni și determina leziunile cardiace survenite în urmă terapiilor anticanceroase, este necesară o vizită la un cabinet de cardio-oncologie. Depistarea precoce a acestora permite introducerea rapidă a unui tratament și, implicit, a creșterii șanselor de supraviețuire.
În urmă unui tratament oncologic, funcționarea mușchiului inimii poate suferi disfuncții. În unele cazuri, poate apărea și insuficientă cardiacă. Anumite medicamente pot provoca modificarea intervalelor normale ale unei bătăi cardiace, producându-se astfel aritmiile. Mai mult decât atât, sângele pacienților care suferă de cancer își modifică caracteristicile iar cheagurile apar mult mai ușor. Aceste complicații pot surveni în urma chimioterapiei și radioterapiei, de aceea se impun și alte investigații suplimentare, precum EKG de repaus și EKG de efort.
În concluzie, sarcomul este o formă rară de cancer care provoacă o mulțime de îngrijorări și incertitudini. De aceea, o informare corectă cu privire la cauze, diagnostic, opțiuni de tratament, precum și depistarea acestuia în stadii precoce, sunt vitale pentru vindecare.
Sursa foto: pexels.com
Referinte:
